2 ani plini de provocări, dar cu multe momente minunate ???
Ieri s-au împlinit 2 ani de când am pornit împreună cu Cireșel în procesul autodiversificării.
Încă nu-mi vine să cred cât de repede trece timpul, deși constat acest lucru cu fiecare moment care se scurge, cu fiecare zi care trece.

M-am gândit că ar fi cel mai potrivit moment să vă scriu măcar puțin despre această călătorie.
Spun puțin, căci ar fi multe de spus, însă nu vreau să vă plictisesc.
Să vedem dacă reușesc ?
Pentru noi ca familie, autodiversificarea a fost cea mai bună alegere și o recomand tuturor, fiind o diversificare naturală care le permite celor mici să dețină controlul, să învețe prin joacă și explorare, să ne arate că sunt capabili de foarte multe lucruri.
Ei chiar pot multe, trebuie doar să avem încredere în ei și să le dăm ocazia să testeze gusturi și texturi noi.
¿ Ce ar trebui să facem noi mămicile, în special, pentru că în majoritatea cazurilor noi le suntem alături la toate mesele de peste zi. 
Să nu avem așteptări (știu din proprie experiență că nu e 100% posibil ?, însă pe parcurs se reglează acest lucru) și să fim relaxate (tot pe parcurs se întâmplă, credeți-mă pe cuvânt).
Relaxarea noastră chiar ajută foarte mult, iar ca acest lucru să fie posibil este necesar și chiar foarte indicat un curs de prim ajutor, pentru a evita un incident nefericit și pentru a putea acționa în caz că, doamne ferește, este nevoie.
Foarte utile sunt și filmulețele de pe YouTube, pentru a înțelege mai bine care este diferența între “gag” și “choke”.
După acești 2 ani vă pot spune că dacă se urmează un curs de prim ajutor, se urmăresc tipurile de filmulețe menționate mai sus, alimentele se gătesc corespunzător pentru a elimina riscul de înec, se oferă fructe și legume în forma care nu prezintă risc de înec, succesul este aproape garantat.
Desigur nu totul este roz!
Ori de câte ori a fost cazul v-am expus și momentele mai puțin bune, căci e normal ca cei mici să aibă și perioade în care refuză să mănânce, refuză un anumit aliment sau mai multe.
Până și noi ca adulți avem momentele noastre.
Pe ei de ce nu i-am înțelege în această privință?
Aceste refuzuri pot fi de moment sau de lungă durată.
Dacă nu există cauze medicale, nu avem ce face decât să îi înțelegem.
Cauzele pot fi diverse:
– nu le este foame în momentul pe care noi îl stabilim
– nu le place ceea ce le oferim, însă nu trebuie să ne oprim din a le oferi alimentul respectiv. Îl vom pune la dispoziția lor de câte ori apare și în alimentația noastră și ei vor hotărî dacă își schimbă preferința sau nu.
– prezintă un disconfort care poate fi cauzat de lipsa somnului, de exemplu
– erupția dentară poate fi o cauză des întâlnită.
În cazul nostru, pofta mare de mâncare, caracteristică lui Cireșel încă de la început, a dispărut circa 3 luni, când au erupt măselele la foc automat.
A fost o perioadă grea, dar am trecut peste cu ajutorul alăptatului, căci laptele era singurul pe care nu îl refuza niciodată.
Și ca să nu vă plictisesc, așa cum am spus mai sus, vă las câteva imagini surprinse în primele zile de autodiversificare.
Toată bucuria de pe chipul lui a șters momentele mai grele din acești 2 ani.
Aveți încredere în puii voștri, dați-le ocazia să formeze o relație armonioasă cu hrana și rezultatele vor fi uimitoare!

PS: Deși pe grup am oferit informații de fiecare dată când mi-au fost solicitate, voi încerca să scriu mai des articole legate de experiența noastră personală, în ceea ce privește autodiversificarea, pentru ca informațiile să nu se piardă printre postările de pe grup.
Dacă vi se pare o idee bună, dați-mi de veste și spuneți-mi, în comentarii, ce subiecte v-ar interesa mai mult!
Eu am deja o listă, dar sunt curioasă să aflu și părerile voastre ?